Sărăcia și inegalitățile socioeconomice. Provocări pentru politicile sociale în România postdecembristă

Abstract

Poverty or social exclusion programs, under their multiple forms, are of decision makers' concerns at global, European, regional, and local levels. They emerge as the primary objectives of sustainable development strategies. The deepening of economic and social inequalities multiplied the risk of poverty or exclusion for highly vulnerable groups. Monitoring groups at risk of poverty and social marginalization, especially children and youth, is imperative today. Monitoring reports have been included in all country strategies and EU recommendations. In this context, measuring poverty in all its complexity using social indicators defined according to a common methodology at the European level might help identify specific cases of vulnerable persons, and provide effective support measures for groups exposed to the marginalization risk. In Romania, particular attention is paid currently to children, the group most exposed to poverty. Romania is ranked first with the highest percentage of children exposed to poverty or social exclusion, followed by Bulgaria and Greece. Finding social balance in a modern economic system presupposes promoting a highly equitable society with benefits and investments in essential sectors for equality and human development such as education, health, culture, social work, civic and political participation, etc. Sectorial social policies might increase the efficiency of social transfers for poverty or social exclusion reduction in an integrated modern vision. They might also ensure future increases in the quality of life for vulnerable groups or persons. Keywords: social policy; at-risk of poverty rate; at-risk of poverty or social exclusion; persistent poverty; severe material deprivation; economic and social inequality; social transfers. ●●●●● Programele de reducere a sărăciei sau excluziunii sociale sunt prezente în atenția decidenților politici la nivel global, european, regional și local. Ele apar ca obiective majore ale strategiilor de dezvoltare durabilă. Adâncirea masivă din ultima vreme a inegalităților economice și sociale a multiplicat riscul sărăciei sau excluziunii pentru grupurile vulnerabile. Monitorizarea situațiilor grupurilor cu risc de sărăcie și marginalizare socială, mai ales a copiilor și tinerilor, este un imperativ al prezentului. În acest context, măsurarea fenomenului sărăciei, în toată amploarea și complexitatea lui, prin indicatori sociali, clar definiți după o metodologie comună la nivel european, poate ajuta atât la identificarea cazurilor specifice de vulnerabilități cât și la stabilirea unor forme eficiente de sprijin pentru grupurile expuse riscului de marginalizare. În România, o atenție deosebită se îndreaptă cătrecopii, grupul cel mai expus sărăciei, ce a înregistrat pe perioada tranziției o rată ridicată a riscului de sărăcie sau excluziune socială. România se situează în țările membre UE pe primul loc cu procentul cel mai mare de copii expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială. Găsirea unui echilibru social în cadrul unui sistem economic modern presupune promovarea unei societăți înalt echitabile, cu beneficii și investiții în sectoare importante pentru egalitate și dezvoltare umană precum educație, sănătate, cultură, asistență socială, participare civică și politică etc.. Politicile sociale sectoriale, doar într-o viziune integrată modernă, pot să crească eficiența transferurilor sociale înreducerea sărăciei sau excluziunii sociale. Ele trebuie să asigure în viitor o creștere a calității vieții și pentru grupuri sau persoane vulnerabile. Cuvinte-cheie: politici sociale; rata riscului de sărăcie; risc de sărăcie sau excluziune socială; sărăcie persistentă; deprivare materială severă; inegalitate economică și socială; transferuri sociale.