Aprecierea toleranței la șocul termic a frunzelor speciilor spontane de stejar din diferite zone a Republicii Moldova cu ajutorul metodei de fluorescență a clorofilei

Abstract

În condiţiile actuale de încălzire a climei rolul cercetărilor care se referă la aprecierea acţiunii factorilor de stres termic asupra posibilelor schimbării în răspândirea speciilor de stejar va spori în viitor. Răspunsul plantelor la acţiunea şocului termic include evitarea factorilor de stres şi mecanismele fiziologice şi biochimice de recuperare a leziunilor pricinuite ţesuturilor frunzelor. Recuperarea stării funcționale a fotosistemului II în frunzele speciilor de stejar expuse șocului termic s-a manifestat la nivel maxim atunci când probele au fost incubate în condiții optime de păstrare. Speciile de stejar au elaborat posibilităţi diferite de adaptare la acţiunea temperaturilor ridicate. Dintre cvercinee, stejarul pufos este cea mai termotolerantă specie spontană răspândită în Republica Moldova. După excluderea influenței mecanismelor care determină evitarea / diminuarea acţiunii temperaturilor ridicate, frunzele stejarului pufos au arătat o sensibilitate mai sporită la șocul termic decât cele ale stejarului pedunculat și gorunului. În funcție de aclimarea frunzelor la temperaturi ridicate, speciile de stejar au arătat o adaptare avansată, după cum urmează: stejarul pedunculat în zona de nord, gorunul – în zona de centru și stejarul pufos – în condițiile ecologice ale zonei de sud a Republicii Moldova.